Diblurile potrivite pentru fiecare tip de perete

Diblurile potrivite fac diferența dintre o oglindă care stă zece ani pe perete și una care ajunge pe jos după o lună. Greșeala frecventă este să alegi diblul după șurubul pe care îl ai la îndemână, când de fapt trebuie să pornești de la material: un perete de beton, de cărămidă cu goluri, de BCA sau de gips-carton se comportă diferit și fiecare cere altă piesă.

Mai jos vezi cum recunoști tipul peretelui, ce diblu și ce burghiu folosești pentru fiecare, cum găuresți fără să strici o conductă și cum verifici că fixarea ține. Tot ce ai nevoie se găsește într-o trusă de bază, de felul celei descrise în Trusa de scule de bază pentru casă: ce îți trebuie cu adevărat.

Cum recunoști materialul peretelui

Peretele se recunoaște prin câteva teste simple, făcute înainte de a bate vreun cui.

• Beton: sunet plin, foarte dur, praf gri la găurit. Frecvent în blocuri, la pereții structurali.
• Cărămidă plină: praf roșiatic, burghiul înaintează greu.
• Cărămidă cu goluri: praf roșiatic, dar burghiul „cade” brusc în goluri.
• BCA (beton celular autoclavizat): se zgârie cu ușurință, praf alb-gri fin, sunet mai mat.
• Gips-carton: sună gol când bați cu degetul, se perforează ușor, praf alb.

Dacă locuiești în bloc, pereții despărțitori sunt adesea mai subțiri sau din altă zidărie decât cei structurali, deci poți avea materiale diferite în aceeași cameră.

Ce diblu alegi pentru fiecare material

Rolul diblului este să se expandeze în gaură și să blocheze șurubul prin frecare sau prin prindere mecanică. Fiecare tip de perete cere o altă geometrie.

Diblul din plastic cu nervuri se potrivește în betonul compact, dar în cărămida cu goluri se „rotește” și nu prinde. Pentru așa ceva ai nevoie de un model care se întinde în lungime și se leagă în interior, ca un nod.

Ce burghiu folosești și cu ce regim

Diametrul burghiului este de regulă egal cu cel al diblului, notat pe ambalaj, de exemplu 6 sau 8 mm. Lungimea găurii trebuie să fie puțin mai mare decât a diblului, ca să rămână loc pentru praf.

Regimul de lucru contează la fel de mult:

1. La beton și cărămidă plină folosești burghiu cu vârf din vidia și mașină cu percuție.
2. La cărămida cu goluri lucrezi doar rotativ sau cu percuție foarte ușoară, ca să nu spargi pereții cărămizilor.
3. La BCA lucrezi fără percuție, cu burghiu special sau cu un burghiu obișnuit.
4. La gips-carton folosești burghiu pentru lemn sau metal, fără percuție.

Sfat: lipește o bandă de hârtie pe burghiu la adâncimea dorită și o folosești ca reper. Pe perete, un pliant de hârtie sub gaură prinde praful.

Cum eviți cablurile și țevile din perete

Înainte de găurit, verifică dacă nu treci printr-o țeavă sau printr-un cablu. Un detector de metale și de tensiune, vândut la magazinele de bricolaj, indică în general conductele ascunse. Fără aparat, ține cont de reguli practice: traseele electrice merg de obicei pe verticală sau pe orizontală de la prize și întrerupătoare, iar țevile de la baie și de la bucătărie sunt grupate lângă chiuvete și coloane.

Nu găuri deasupra și sub prize, pe aceeași verticală, și nu găuri în zona unui perete care a fost spart de curând pentru instalații. La un perete cu încălzire în pardoseală sau în perete, cere schema instalației.

Cum calculezi încărcarea și numărul de fixări

Capacitatea unei fixări depinde de tipul diblului, de materialul peretelui și de modul în care ține piesa. Producătorii trec valori pe ambalaj, dar acelea sunt pentru condiții ideale, în beton compact.

În practică:

• obiectele ușoare (cadre, ceasuri) cer un singur diblu mic;
• rafturile și dulapurile suspendate cer cel puțin două fixări, cu dibluri mari, bine ancorate;
• televizoarele, boilerele și obiectele cu greutate mare se montează în beton sau în structură portantă, nu în gips-carton simplu;
• pentru gips-carton, pui un panou de lemn sau o placă de rezistență în spate sau găsești profilul metalic.

După fixare, tragi ușor de obiect. Dacă ceda sau se mișcă, scoți diblul, ai grijă să nu lărgești gaura, și treci la un tip mai potrivit.

Greșeli frecvente

Cele mai întâlnite sunt găurile prea mari, care fac diblul să se rotească, șurubul prea scurt, care nu ajunge la capătul diblului, și forțarea cu ciocanul a unui diblu care nu intră. Mai e și praful rămas în gaură, care împiedică diblul să se așeze. Sufli praful sau îl aspiri înainte de montaj.

Dacă o gaură a ieșit prea mare, nu băga un chibrit în ea. Umple-o cu un material de reparații și repetă; metoda este explicată în Fisuri și găuri în perete: reparații cu glet pas cu pas. Pentru o ușă care nu mai stă bine în balamale din cauza unui șurub slăbit, vezi și Uși care scârțâie și balamale lăsate: reglaje simple acasă, iar pentru spațiile de depozitare unde montezi rafturi suplimentare, Boxa, pivnița și garajul: cum le organizezi fără haos.

Lucrările periodice de verificare a fixărilor, cum sunt rafturile, hotele sau suporturile, pot fi trecute în planul din Întreținerea casei: calendar anual de verificări și lucrări.