Gardul viu: alegerea speciilor, plantarea și tunderea

Gardul viu este un rând de arbuști sau de arbori plantați foarte aproape, care formează un paravan natural în jurul grădinii. Față de un gard din beton sau tablă, filtrează praful și zgomotul, găzduiește păsări și insecte utile și arată bine în orice anotimp, dar cere timp pentru tuns și răbdare în primii ani.

Gardul viu se leagă de întreaga grădină, deci merită gândit odată cu restul lucrărilor; o privire de ansamblu găsești în Îngrijirea grădinii: ghid complet al lucrărilor pe tot anul.

Cum alegi între gard viu veșnic verde și foioase?

Alegerea se face după ce ceri de la gard: dacă vrei intimitate tot anul, alegi arbuști veșnic verzi, iar dacă îți place să schimbe culorile, alegi foioase. Veșnic verzi sunt plantele care își păstrează frunzele iarna; foioasele le pierd.

În zonele vântoase, o combinație de specii rezistă mai bine decât o monocultură uniformă, pentru că o boală sau un ger nu oprește tot gardul deodată.

Cum alegi locul și distanța de plantare?

Locul se alege după lumina disponibilă, după sol și după distanța legală față de vecini. Distanțele din legislație și din regulile locale diferă, așa că verifică înainte la primărie și lasă o marjă, ca să poți tunde ușor din partea ta.

Distanța între plante depinde de specie și de cât de repede vrei să se închidă gardul:

• arbuști mici (mahonie, lemn câinesc): 30–50 cm;
• tuia și ienupăr: 50–80 cm;
• arbori mari: 80–120 cm.

Plantele așezate la distanță prea mică se luptă pentru apă și lumină; la distanță prea mare, gardul se închide greu și arată cu goluri. Pentru un gard dens, poți planta în zigzag, pe două rânduri, la 30–40 cm unul de altul.

Cum plantezi gardul viu pas cu pas?

Gardul viu se plantează toamna, după căderea frunzelor la foioase, sau primăvara devreme, când solul nu mai este înghețat. Veșnic verzii sunt cei mai sensibili la secetă, deci evită plantarea pe vreme caldă și uscată.

1. Marchează linia cu o sfoară întinsă, ca rândul să iasă drept.
2. Sapă un șanț continuu, de 40–50 cm lățime și adâncime, mai mare decât balotul de rădăcini.
3. Slăbește pământul de pe fundul șanțului și amestecă-l cu compost matur.
4. Așază plantele la același nivel la care au crescut în ghiveci, nu mai adânc.
5. Umple șanțul, tasează ușor și udă abundent.

Pentru sol și drenaj, vezi Solul din grădină: cum îi afli tipul și cum îl îmbunătățești. Dacă ai un pământ greu, argilos, ridică ușor linia de plantare, ca să nu băltească apa în jurul rădăcinilor.

Cum uzi gardul viu în primii ani?

Udarea regulată în primii doi ani decide dacă gardul prinde sau nu. Plantele tinere au rădăcini mici, care nu ajung la apa din adânc, deci o dată sau de două ori pe săptămână, în lipsa ploii, udă bine pe toată lungimea.

Un furtun poros, așezat de-a lungul rândului și acoperit cu mulci, face treaba economic. Mulciul menține pământul umed și reduce buruienile, iar materialele potrivite le găsești în Mulcirea grădinii: ce materiale alegi și cum le așezi. După al treilea an, majoritatea speciilor se descurcă cu udări rare, doar în secetă; principiile le explică și Udarea grădinii: când, cât și cum folosești apa cu cap.

Cum și când tunzi gardul viu?

Tunderea ține gardul des, la înălțimea dorită, și previne golurile din interior. Se face de obicei de două ori pe an: prima dată la sfârșitul primăverii sau începutul verii, a doua oară la sfârșitul verii.

Reguli care evită problemele:

• formă trapezoidală: baza mai lată decât vârful, ca lumina să ajungă la ramurile de jos și gardul să nu se golească la bază;
• nu tăia în lemnul vechi la tuia și la alte conifere, pentru că nu mai lăstăresc din el;
• tunde în zile înnorate, nu în soare puternic, ca să nu ardă frunzele proaspăt tăiate;
• evită tunsul în perioada cuibăritului păsărilor, adică prin aprilie-iulie, dacă vezi cuiburi;
• foioasele cu flori (forsiția, iasomia) se tund imediat după înflorire.

Sfat: întinde o sfoară între două bețe, la înălțimea dorită, și taie după ea. Linia iese dreaptă, chiar și cu foarfeca manuală.

Foarfeca pentru gard viu sau trimmerul trebuie să fie ascuțite și curățate după fiecare utilizare, altfel rup ramurile și creează răni prin care intră bolile. Pentru scule bune și întreținerea lor, vezi Trusa de scule de bază pentru casă: ce îți trebuie cu adevărat.

Probleme frecvente la gardul viu

Cele mai întâlnite sunt golurile, îngălbenirea frunzelor și uscarea de la bază. Golurile apar de obicei din lipsa luminii în interior sau din tuns greșit, în lemn gol.

• Frunze îngălbenite: de cele mai multe ori exces sau lipsă de apă, sau sol compact. Verifică drenajul și umiditatea.
• Uscare la bază: gardul prea gros sus, care umbrește partea de jos; rărește vârfurile și tunde în trapez.
• Brunificare iarna la tuia: arsură de ger și vânt uscat; ajută udarea bună toamna și un mulci gros la bază.

Verificarea gardului viu intră bine în calendarul lucrărilor anuale din Întreținerea casei: calendar anual de verificări și lucrări, alături de alte verificări de la exteriorul casei.